Bunicul se așeza întotdeauna lângă foc. ,, Un borș de găină mănânci,
tataie?", îl întreba mama, bucuroasă că a venit bunicul tocmai dinspre
pădurea Bârnovei.,, Țîrrrrrr!", se auzeau greierii îmbrăcați în costume
de gală. ,, Răi mai erau rușii, Ileană", își începea bunicul
istorisirea. Stăteam și îl ascultam pe bunicul până când lemnele din
sobă deveneau cenușă. Bucătăria de vară era palatul meu de cleștar. Pe
la cinci dimineața bunicul își lua caii, care știau singuri drumul. Cu
inima cât un purice așteptam să vină ziua când caii vor necheza din nou
la poartă și zece guri se vor sătura dintr-o biată găină. De câte ori în
vis bunicul nu mă întreabă dacă am avut grijă de mama!
Fragment din
cartea ,,Când tata avea tată"(Mălina Anițoaei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu